Copilul din spatele ochilor...

Am fost la teatru...Nu mai fusesem de ceva timp asa ca telefonul si invitatia din partea amicului Stanculescu au picat cum nu se putea mai bine...Mi-era dor de scaunele din sala, de scena, de actorii care-ti impun ritmul cardiac in functie de vibe-ul trimis...de schimbul de energii actor-public, schimb ce influenteaza atat prestatia celui de pe scena dar si reactiile publicului... Mi-era dor, dle punct.

Am ajuns prima la Notarra, de frica sa nu intarzii si am vizionat reprezentatia Gabrielei Popescu intr-o piesa de Nava Semel in regia Lianei Ceterchi, iar scenografia este semnata de Adriana Raicu.

Sa inceapa povestea...

In “Copilul din spatele ochilor” o mama israeliana are grija de fiul ei, atins de Sindromul Down, si incearca sa-l protejeze de greutatile care-l asteapta. Aceasta piesa este o calatorie intr-o familie care se lupta cu durerea, cu ignoranta si cu temerile. De-a lungul piesei, copilul “handicapat” devine sursa de iubire pentru toti membrii familiei. De fapt, el este cel care-i invata pe toti ceilalti un nou sens al bucuriei de a trai.

“In scrierile mele ma surprind din nou si din nou aplecata asupra copiilor”, declara autoarei piesei, Nava Semel. “Felul in care ei observa lumea ciudata si infricosatoare a celor mari, incercand sa gaseasca un inteles sub amenintarile si sub umbrele ei. Adultii de asemenea observa sufletul copilului; adeseori ei insa nu realizeaza singuratatea lui si sentimentul de a fi diferit.”


Piesa a fost scrisa in urma cu 20 de ani si interpretata in 11 tari. In Israel, acolo unde traieste autoarea, “Copilul din spatele ochilor” a primit numeroase premii, in urma celor peste 1000 de reprezentatii. De altfel Nava Semel va fi prezenta, luni, la premiera, declarandu-se fericita ca piesa este produsa acum si in Romania, tara de origina a parintilor sai.

Actrita Gabriela Popescu, care interpreteaza acest spectacol: “Acum, intr-un punct al carierei mele, sunt singura in fata voastra, doar cu un Copil in spatele ochilor. O prietena mi-a spus: ‘Eu nu vin la spectacolul tau, am eu nenorocirile mele pe care abia mi le mai suport’. Abia cand am inteles ca dezechilibrul e in mine, in bariera egoista de a ma interesa numai de mine, mi-am dat seama ca scurtez si mai mult timpul pe care Dumnezeu mi l-a dat. Prin bunatate, generozitate, iubire, poti castiga chiar nemurirea.”