Am depasit deja faza in care ma intrebam copilareste de ce oamenii care ma mint in fata nu "poseda", pe langa alte "calitati" scoase din Cutia Pandorei, si nasul lui Pinocchio...
Ma scoteau din minti d-soarele care imi zambeau in fata si imi aruncau 2-3 argumente, doar doar o sa le mananc din palma...D-soarele inca exista, eu...la fel, dar altfel...
Pana acum 2 ani, cand ma intreba popa la unica spovedanie anuala(inainte de Paste) daca mint, ii raspundeam DA de frica Barbosului care ma "vede"...Si raspundeam asa pe nerasuflatelea ca sa nu aiba timp sa ma intrebe si cum si cat mint...Acum, s-a schimbat foaia- trebuie sa-mi asum(cica vine o data cu varsta)!
Adevarul e ca mintim de la prima interactiune matinala:
"- Ce faci?
- Bine!"
Zau???
Mintim intr-una...Din dorinta de a ne proteja, de a epata, din grandomanie, din schizofrenie, din dezinteres, din superficialitate si in final, din reflex...
Mintim pt ca asteptam foarte mult si foarte multe de la adevar...Ne iluzionam si speram la binele si justitia suprema, dar...Adevarul se arata in alt fel decat ni l-am imaginat sau nu se arata deloc... Asa ca toata lumea minte si pentru ca adevarul e dezamagitor...
Mintim pt ca traim in realitati diferite, desi lumea pare sa fie aceeasi pt toata LUMEA...Ceea ce poate fi adevarat pt mine, pt tine poate fi eronat, gresit, inadmisibil, ridicol, penibil etc...
Mintim ca sa supravietuim...
Iardac-o fi adevarat ca "o viata avem", macar sa ne mintim bine si frumos de-a lungul ei!
