Sunday, June 15, 2008

Pentru inimile verzi...


Verde- my new favourite colour!

Ti s-a intamplat vreodata sa ti se rupa inima???

De parca ar fi de turta dulce si ai mancat prea multa- nu stii daca sa o arunci asa cum faci cu relatiile in general sau sa te chinui sa termini…ce ai inceput pentru ca asa crezi thu ca e bine, asa simti si asta e stilul tau de a iubi…Orikum ar fi iti faci probleme la stomac… Mai conteaza o indigestie dupa ce raul cel mare e deja facut- ai inima rupta?!

Daca ar fi de sticla??? S-ar sparge in mii de ciobulete rosii semn ca ai iubit intens, cu pasiune, sincer si totusi micile bucati de sticla devenite ace te-ar intepa la nesfarsit facandu-ti sufletul ferfenita…Caci inima nu mai e…Decat Sparta!

Ce s-ar intampla daca ar fi de ceara??? Aici apare oximoronul- ceara e “rece” pana in momentul in care e aprinsa, pana I se da foc…Si totusi e sortita mortii din prima…Valvataie, pasiune, flacari… Si apoi nimic…Un nimic greu, abisal din care inima ta si puterea de a iubi din nou nu vor renaste niciodata asemeni pasarii phoenix…Picaturile de ceara raman acolo incrustate, pe rana frageda dar unde e inima??? A disparut???S-a evaporat??? A ars!!!

Intr-un final te hotarasti sa-ti cumperi o inima de gheata…Nu o posezi in sifonier asa ca dai o avere pe scutul asta iluzionant doar pentru a deveni din om ne-om…Sa-mi spuneti cam cat de constienti de conditia noastra umana suntem atunci cand iubim???...Eu zic: “deloc!” plus ca pierdem si rationalitatea…Preaimportanta rationalitate face pasi mari si repezi atunci cand simte terenul umed, cand gheata se topeste…Si se topeste ca doar totul e made by hand si stim si cat de vulnerabila e inima de gheata cand e in palma ei/lui…

Daca nu a tinut cu gheata, am incercat o varianta imbunatatita- de fier!!! Ce treaba buna am facut cu ea o lunga perioada de timp… Eram invincibile impreuna si ne atingeam scopurile negresit… Insa, ne-am certat rau intr-o zi pentru ca ma strangea prea tare, ma ranea si ma facea sa ma port ca si cum nu as fi fost “eu”…Imi lipsea vechiul “eu” asa ca am aruncat pe fereastra fierul vechi…Ce rost are sa traiesti in trecut, alimentandu-te cu amintiri si false iluzii??? Clar,am dat si de baut dupa- era prima mea decizie si redegustam realitatea…Asa ambigua…Dar pana la capat!

Gata!M-am hotarat! Nu vreau o inima rosie peste care sa poata mazgali oricine cu vulgara carioca sau cu apasatorul marker orice care sa-mi aduca aminte de tine…de tine si de NOI…De noi, noi amandoi...

Vreau sa fie VERDE a mea inima…Sa fie un buchet vesnic de fire vesele de iarba, o frunza dusa de vant catre noi orizonturi, un semafor care iti permite accesul, libera trecere spre fericire sau pur si simplu un elegant creion verde cu care sa pot scrie o noua poveste pentru inima mea…


1 comment:

Anonymous said...

Mai bine alba! Stergi trecutul si incepi o poveste noua ;)