M-am incumetat sa ma las batuta de realitate astazi...I-am dat voie sa ma loveasca in fata, sa-mi sparga monotonia, sa-mi rupa rutina si sa-mi invineteasca ochii pe care se pare ca nu-i mai utilizasem demult conform manualului si instructiunilor de folosire...
Am inhalat pana aproape de inec mirosul rece al strazii, al bulevardelor pline de oameni grabiti, al vietii care trepida de jur imprejurul meu si care m-a prins "din senin" intr-o hora a fericirii de care, sincer, imi era dor...
Nu credeam ca pasii pe culoarele facultatii sau praful asezat pe mormanul de hartzoage din secretariatul aceleiasi facultati ma va insufleti in vreun fel... Nici tigara aprinsa si savurata din plin in ciuda frigului care-mi ingheta subtil dar sigur mainile sau traditionalele standuri de carti de la Universitate, nu credeam ca ma vor face sa tresar...
Am plecat de la birou scarbita de gandul ca va trebui sa trec prin "noroi", prin ochii goi ai colegilor pe care nu i-am vazut de anul trecut, prin multitudinea gandurilor care de cele mai multe ori ma sufoca, prin mizeria "normalitatii" transformata in plafonare si prin gramada asta de lucruri simple care m-au readus "cu picioarele pe pamant" pentru 25 de minute...
Mi-au cazut la picioare zambete asa ca m-am oprit...Le-am ridicat si l-am ales pe cel mai cel, cel mai potrivit mie pentru a-l atasa pe chip...
Si asa... cu un suras tembel in coltul gurii i-am cumparat "Greata" lui Sartre, am mancat o portocala stand pe bordura si numarand rotile masinilor care imi taiau capatul de perspectiva (ca in arhitectura)- un caine schiop si am simtit dorinta nebuna de a-mi cumpara bilet de autobuz...
Am gasit dragostea in 25 de minute...Si m-am bucurat de ea si am tras-o repede repede "intr-o poza", numai buna de expus in albumul sufletului... Pana a ajuns 70-ul in statie...Apoi am pierdut-o la fel de repede- mi-a scapat printre degete si probabil a zburat la altii-n buzunare...Ca la 6 din 49... Si ce daca e un sentiment pe care il declar pierdut "la ruleta ruseasca" ...Nu plang dupa el si nici nu fac apel catre tara... Dar daca mi-l gaseste careva, undeva, printr-o dugheana, la limita orizontului, sub vreun apus sau pe la cosul de gunoi... Sa-mi dea de stire...Aici!
No comments:
Post a Comment