Tuesday, January 6, 2009

Povestea nimicului...

NIMICUL...Ce cuvant tampit! Ce prostie sa spui ca acest NIMIC exista! Si mai imbecil sa crezi ca NIMICUL se poate materializa, ca poate lua forma fizica, ca se poate divide si ne poate inghiti cu totul asa cum intunericul si singuratate ne strang in brate uneori...

Suntem o societate de solitari, de sihastri si de pustiiti sufleteste mereu pe acelasi drum, intotdeauna pe fuga...
Calarind fara sa autostrada vietii pusa pe banda rulanta, contra-cronometru pentru materie, materiale si materialism...

Deja, constientizezi oarecum frustrat ca ceea ce scriu e cat se
poate de interesant, veridic si palpabil...Ai citit doua paragrafe si deja traiesti o tresarire stranie care te atentioneaza ca textul meu te-ar putea manipula,ca te-as putea spala pe creier cu dero 2 in 1 asa cum fac si ei si ca ti-as
putea arata o alta varianta a realitatii sau si mai infiorator... O lume noua de care esti strain...De care nu ai auzit,nu cunosti pe nimeni, care se bazeaza pe alte reguli, in care poate nu exista principii...

Si parca ai vrea sa ma contrazici, sa-mi intorci spatele si sa o iei la goana..."Esti ambigua, d-soara , si cred ca ti-ai pierdut mintile! PA!"...O poti face stiind ca vei ramane mai linistit si mai impacat cu tine insuti caci
deh...Regula de doi simpla, invatata pe bancile societatii saturate de conceptii comuniste care spune ca "e mai bine sa nu stii unele lucruri" inca ne mai apara de nou si de noi...Cu toate ca tot noi ne vrem europeni si liberi...

N-ai sa pleci insa...Te roade curiozitatea...N-ai sa inchizi pagina asta intocmai pentru ca te-am fascinat intr-o oarecare masura, inexplicabil pentru tine, imposibil de cantarit si totusi atat de atragatoare, cu un iz al naibii de halucinant care da dependenta instant...Si stii ca am dreptate...Si mai ramai un pic cu mine...

Toti suntem satui de noi cunostiinte, toti invatam de toate pentru toti si ne aglomeram materia cenusie si neuronii,aia putini care ne-au mai ramas, cu lucruri care ne servesc pe tava valul pe care cica ar trebui sa surfam- valul
"normalitatii"- job-ul, ideea de familie si de persoana implinita profesional si tot amontul de rahaturi care ni se baga pe gat sistematic, in fiecare ora, cu fiecare minut incercand sa ne aplatizeze si alieneze de tot, sa ne lobotomizeze si sa
ne faca sa urmam orbeste o cale care nu-i a noastra, sa servim o cauza din care oricum nu castigam noi ci tot ei...

Recunoaste ca ai muncit pe rupte in "colivia ta de aur", ca te-ai indepartat de toti prietenii, ca te-ai despartit de iubita pentru ca "nu te mai intelegea" si te sufoca iremediabil cu chestiuni care-ti par si acum domestice,ca ai ajuns sa-ti faci concediile numai in strainatate, ca ai pe card mai mult decat are toata familia la un loc, dar nu ai da de la tine, ca iti permiti fiecare capriciu dar nu mai esti tu...Ai ramas singur si simti cum fiecare zi iti roade incet-incet retina, te
devoreaza si te face sa crezi ca tu pentru tine, nu mai poti sa respiri, pentru
tine e mai putin oxigen...

Te-ai panicat! Si acum ce facem??? Ce faci? Ce faci fizic, practic si rapid? Pe ce pui mana mai intai? Ce arunci intai pe geam...? Nu prea mai ai ce...Tu insuti esti in cadere libera...Fara coarda atasata!

Incepi sa refuzi contactul cu societatea, iti evaporezi problemele reale, la randul tau iei de mana starea de amorteala, te tranchilizezi si te ascunzi in spatele zidului ai carui pereti iti dau impresia ca tin loc de casa si masa si familie si prieteni si iubita...Deci te complaci anesteziat, te cufunzi voit in abisul propriului spatiu interior...

Acum, fix in acest moment, ai ochii iesiti din orbite si holbati la NIMIC...Contemplezi trist si vag goliciunea... Imaginea ti-e blurata si
ai impresia ca traiesti un crop din decorul filmului tau... Si iata cum a reaparut NIMICUL! E ca o ploaie calda de vara,ca o pauza in timp...Vreme in care ti-ai tras suflul, te-ai dedublat, te-ai privit de undeva de sus, din exterior si ai revenit brusc pentru a face modificari in ceea ce priveste traseul tau...Ai ales un nou itinerariu si asta poate pentru ca am apucat sa-ti spun totul si NIMIC!!!

1 comment:

Anonymous said...

Scrii frumos..Cred ca esti o persoana misto...Felicitari!!!