ProFm Dance te trimite la Laurent Garnier 2night @ Studio Martin!!!

Laurent Garnier nascut la 1 Februarie 1966 in Boulogne sur Seine, o suburbie a orasului Paris . De la varsta de sapte ani colectiona discuri de vinil fiind pasionat inca din copilarie de moda si de viata de noapte.

Daca la sfarsitul anilor ‘70, Laurent se aventura deja in cluburile din Paris impreuna cu fratele sau mai mare, anii ‘80 l-au prins, mai exact 1986 (cand s-a mutat in Manchester) la pupitru in Londra, mixand ca rezident in legendar club Hacienda sub pseudonimul de DJ Pedro.

In 1988 se reintoarce in Franta observa lipsa unei scene de muzica house in tara natala si devine unul dintre putinii DJ fracenzi care mixeaza house presarand si techno prin programele lui. Asa a inceput revolutionarea muzicii de dans franceze, ajungand sa puna muzica in unele dintre cele mai mari cluburi din Paris, Le Palace si Le Boy.

Fiind unic in aproape toata scena europeana, Garnier a devenit foarte versatil si s-a adaptat la foarte multe stiluri ce au aparut ulterior. Mixa trance, goa, ambient, house, garage, jungle, neuitand insa muzica disco de la care a pornit si care a avut o revenire la inceputul anilor 90. Intr-un timp foarte scurt, artistul a fost incununat cu o multime de premii, fiind desemnat de multe ori DJ-ul anului.

Dupa succesul enorm ca DJ, Garnier a pornit diverse proiecte muzicale si s-a alaturat la sfarsitul lui 1991 casei de discuri FNAC Music Dance Division condusa de Eric Morand, o subdiviziune a Federation Nationale d’Achat des Cadres, adica prescurtat FNAC.Lanseaza numeroase maxi-uri alaturi de nume celebre sub diverse pseudonime. Printre piesele de inceput ale artistului se remarca superba Acid Eiffel de pe EP-ul Paris al proiectului Choice, EP-ul The Alliance al proiectului Dune, EP-ul French Connection aparut la Eastern si coprodus de Mix Master Doody (Ian Bland) si EP-ul A Bout de Souffle, care a continut unul dintre primele lui mari succese, piesa Wake Up!.

In 1994, dupa desfiintarea FNAC Music Dance Division, Eric Morand si Laurent Garnier au creat F-Communications, care a fost si ramane una dintre cele mai active si mai revolutionare case de discuri, promovand majoritar artisti francezi, dar nu numai. Shazz, St. Germain, Scan X, Jori Hulkkonen, A Reminiscent Drive, Alexkid, Mr. Oizo, The Youngsters, Avril, Vince Watson, Djinxx sunt numai cativa dintre artisti de mare succes promovati.

Printre ultimele albume lansate de F-Communications se gaseste ultimul Laurent Garnier, numit The Cloud Making Machine.

Laurent Garnier alaturi de Derrick May, Carl Craig si Alex Paterson de la The Orb a produs trupa englezeasca System 7, cunoscuta si ca 777, o trupa de muzica ambient, techno si experimentala, avandu-i ca membri pe Steve Hillage si Miquette Giraudy.

Primul mix oficial al lui Laurent Garnier a aparut in aprilie 1994 la Studio !K7 si s-a numit X-Mix, iar luna octombrie a aceluiasi an aduce si primul sau album intitulat Shot In The Dark. Cu piese ca Astral Dreams sau Rex Attitude, Shot In The Dark a demonstrat talentul muzicianului de a crea ritmuri energice si groove-uri deosebite, fiind adresat in special culturii dance music. S-a vandut in peste 70 de mii de exemplare in peste 20 de tari, un succes extraordinar pentru un muzician francez, fiind urmat in anul imediat urmator de un LP de muzica techno pentru club numit sugestiv Club Traxx.

Tot in 1994 a aparut si mixul sau la Mixmag, al 19-lea din seria lor, iar in 1995 a fost invitat la celebra Peel Sessions a lui Thomas Peel la BBC Radio 1.

Laurent Garnier a castigat multe premii si in Marea Britanie, pentru cel mai bun DJ, cel mai bun artist/producator, cea mai buna casa de discuri (F-Communications) si cea mai buna petrecere, pentru serile Wake Up organizate in clubul Rex din Paris. Muzicianul a devenit astfel a devenit una dintre cele mai importante aparitii in scena muzicii de dans europeana si apoi americana, in 1996 fiind votat cel mai bun DJ international.

Dupa ce a primit aceasta titulatura, casa de discuri React din Anglia l-a contactat pe Garnier pentru un mix. Mixul a fost facut in studioul sau din Paris, Wake Up Lab si din acest motiv a primit si numele de Laboratoire Mix ca si multe alte remixuri facute de artist in acea perioada. Aparut ca dublu CD, Laboratoire Mix este unul dintre cele mai celebre mixuri de studio ale sale din anii 90, o combinatie de techno si house, continand atat piese de-ale sale, cat si piese ale altor artisti precum Jeff Mills, Robert Armani, Aux 88, Green Velvet.

Acesta si-a continuat cariera de DJ in Paris, avand seri in fiecare marti in club Rex si in fiecare vineri in Le Queen. Fiind mereu fascinat de folosirea tehnologiei si de noutate in muzica a continuat sa experimenteze imbinand diverse stiluri muzicale. Nu a incetat niciodata sa se reinventeze si a incercat sa adauge un pic de veselie in miscarea techno, care i se parea mult prea serioasa in unele momente.

Tot in 1996 a aparut si Raw Works, la Never Records, o colectie ce continea piese mai vechi, dintre care unele in versiuni noi, iar in aprilie anul urmator apare 30, titlu dat in urma implinirii varstei de 30 de ani. Acest nou album a adus cu el un Laurent Garnier mai futurist si mai experimental, cu ritmuri complexe, lucrate atent: o fuziune inovativa intre muzica electronica, jazz, rap, funk si chiar reggae.

Piesele techno Flashback si Crispy Bacon au fost printre cele mai mari succese in muzica de dans din acea vreme, Crispy Bacon aparand pe mai multe EP-uri, inclusiv intr-un remix Jeff Mills, iar piesa care a pregatit albumul, The Hoe, a avut si un remix de DJ Hell. Multe dintre ele sunt foarte actuale si inca se pot gasi in multe seturi de DJ. Flashback a avut parte de un videoclip regizat de Quentin Dupieux, cunoscut in lumea muzicala ca Mr. Oizo.

30 a fost urmat de un al doilea EP Club Traxx si de EP-ul Coloured City, aparut in iunie 1998.

Casa de discuri Arcade a hotarat sa adune cateva dintre creatiile de inceput ale artistului si astfel a rezultat Eary Works, album ce contine piese ca Acid Eiffel, Wake Up! sau Join Hands.

Atingerea varstei de 32 de ani a fost sarbatorita printr-o petrecere speciala in clubul Rex din Paris, unde acesta a incantat publicul cu muzica house si techno timp de 12 ore fara oprire. Un cadou de ziua lui a venit pe 20 februarie odata cu triumful la premiile muzicale Victoires de la Musique unde a luat premiul pentru cel mai bun album fracez de dans al anului. Editia din 1998 a fost dealtfel prima editie in care organizatorii au inclus respectiva categorie, in discursul de acceptare Garnier mentionand importanta introducerii acestei atestari.

Cu timpul a devenit parintele tinerilor DJ si producatori, dedicand mult timp pentru a ajuta noua generatie franceza in producerea de muzica si distribuirea ei.

In septembrie acelasi an a fost invitat sa mixeze la Techno Parade din Paris, in fata a 100 de mii de oameni, iar anul urmator a pornit intr-un miniturneu, fiind prezent la cele mai mari evenimente techno si electro dn vara lui 1999: la Sonar in Barcelona, la Astropolis in Anglia si la Borealis in Montpellier. In 17 septembrie pe Olympia din Paris, acompaniat de 14 dansatori si muzicieni, Laurent Garnier a oferit un spectacol de neuitat interpretand live multe dintre piesele sale.

Octombrie 1999 aduce EP-ul The Sound Of The Big Babou, un EP de mare impact care pregatea aparitia unui nou album. 2000 aduce astfel cel mai de succes album al artistului, Unreasonable Behaviour, un album prin care si-a gasit o sonoritatea proprie, clara si aparte. Acest album a fost iubit atat de critici cat si de publicul larg, iar vanzarile au depasit 250 de mii de copii.

A doua piesa extrasa pe single a fost The Man With Red Face, una dintre cele mai cunoscute piese de muzica electronica ale tuturor timpurilor, cu o linie melodica deliranta cantata de saxofonistul Philippe Nadaud. Artistul declara ca a muncit foarte mult la aceasta piesa, cel mai greu fiindu-i sa surprinda improvizatiile la saxofon si sa le lege cu ritmul percutant de techno. Videoclipul regizat de Siraj Jhaveri este la fel de dement ca si piesa, actiunea petrecandu-se intr-un magazin al unor indieni care se uitau la televizor pana ce la un moment dat se strica asa ca sunt nevoiti sa cheme un depanator. Videoclipul are aproape sapte minute, fiind unul dintre cele mai lungi aparute la MTV. Piesa a avut numeroase remixuri, printre care cele facute de Funk D’Void, Jan Driver, Svek si Ashley Beedle, plus numeroase alte versiuni pirat.

Urmatoarea piesa de pe album lansata a fost Greed, cu o sonoritate oldschool, un balans clasic de Detroit. Revenind la album, incepe cu The Warning, un intro de aproape doua minute, un intro in atmosfera generala a albumului, un intro care te atentioneaza ce va urma, un intro cu un sunet obscur de alarma grava si niste percutii tribale. Exceptand introul si interludiul numit Unreasonable Behaviour, care reprezinta un fel de ars poetica, albumul contine 10 piese, iar intr-o versiune lansata in Japonia una in plus numita Le Groove de ta Mere.

Saxofonul lui Philipe Naraud se regaseste si pe piesa care incheie 30, Last Tribute From The 20th Century, o piesa melancolica, omagiala, care prin vocea Deliei, sotia lui, multumeste artistilor vizionari din orasele New York, Detroit si Chicago, cei care au avut un impact fantastic asupra muzicii electronice contemporane si in mod particular asupra muzicii lui.

Unreasonable Behaviour l-a determinat pe Garnier sa-si exploreze interesul si sa-si satisfaca fascinatia pentru elementele visuale. Pe langa videoclipuri, Garnier a pornit intr-un turneu ce curpindea mai mult de 60 de date cu evenimente prin Europa si SUA. Fie ca mixa la Elysee Montmartre in Paris sau era in prim planul festivalului Werchter din Belgia in fata a 70 de mii de oameni, carisma si generozitatea muzicii lui Garnier a sedus un public foarte numeros.

Artistul si-a lansat site-ul de web odata cu aparitia single-ului Greed si a uplodat pe site tema principala a piesei, invitand fanii sa creeze propriul lor remix in incercarea constanta de a descoperi noi talente. In ciuda statutului sau de vedeta, artistul si-a continuat aparitiile ca DJ in diverse cluburi. Dupa 15 ani de mixat, Laurent Garnier e departe de a fi blazat sau depasit, experimenteaza mereu si reuseste sa creeze atmosfera in cluburi pana dimineata. Artistul declara ca nu intelege DJ-i care incearca sa faca lumea sa danseze, dar ei nu au pic de ritm si nu pot dansa pe propria lor muzica.

Info preluate si periate de pe beatfactor.ro! Multumesc lui Dj Vania, coleg de altfel de-al nostru de la ProFm Dance, care ne tine la curent cu biografiile marilo artisti ai scenei muzicii electronice internationale, in cadrul rubricii V-Factor! depe site-ul mai sus amintit!!!

Dance!Dance!Dance!